duminică, 20 iulie 2025
Numai părăsirea adusă omului extindere, și aripile zorii pot să se precipite în suflet și să-l ducă departe
Mesajul Domnului nostru Isus Hristos către Christine din Franța pe 17 iulie 2025
[Mama Anne] Copile meu iubit, ia locul tău în Ceruri și Cerurile te vor purta în pătura lor. Fiecare om este chemat la Casa, iar fiecare om este așteptat, dar ce poate spera acela care neagă sau respinge pe Domnul? Cu toate acestea, bunătatea Tatălui, care este veșnic —Al cuiu inima binevoitoare dorește doar să salveze propriile sale și să le acopere cu manta Sa de Lumina— așteaptă sufletul până în ultimul moment, momentul final, pentru a-l salva și a-l conduce la Soarele Sale de Glorie, unde va fi învățat, iubit, prețuit și ghidat pe calea perfecțiunii. Fiecare suflet este un comoră, iar fiecare suflet este o cutie cu bijuterii în care inima Tatălui bate și-o umple de Lumina Sa veșnică. Omul poate găsi pace numai prin abstinență, care-i adusă iubire. De ce? Pentru că în abstinență se curățește el însuși și este purificat, iar în muncă interioară naște-se în om spațiul vieții, care îi aduce lui Dumnezeu Casa Tatălui, care e toată plinătatea, toate măreția, toată Lumina. Astfel i se dă părăsirea omului. Există doar o condiție: fiat-ul în inimă și predarea sufletului la Toate-Divinitatea.
Copile meu iubit, locuința interioară, care este frumosită și împodobită de Prezența Tatălui, cuprinde în sine o nouă zorie, o viață nouă, o fuzionare a iubirii și focurilor veșnice. Numai părăsirea adusă omului extindere, iar aripile zorii pot să se precipite în suflet și să-l ducă departe.
Rugă-te, copile! Rugăciunea este timpul întâlnirilor față în fața, al părăsirii, inimă la Inima în Inima divină, din inima omului către Inima Tatălui, inimă la Inima în Inima divină care Se predă în om pentru a-i adusă un râu de apă vie. În tăcere, să se strângă omul, să se primească el însuși, și în extinderea dării și părăsirii vor fi deschise eclusele duhului și, în tăcerea reculegerii totale, sufletul va zboară la curțile Domnului său.
Copile meu, sărbătorirea este în părăsire, bucuria dării și fericirea jertfei, pentru cei care se jertfesc din iubire pentru Iubire găsesc calea, singura cale care-i conduce la marginea Inimii. Pacea e liniștea ființei și ordinii. Pacea este odihna sufletului. În pace omul devine lumină, căci pacea e Lumina Celui de Sus, pacea ce adusă plinătate, iar plinătatea ce adusă semănătorul zborului, pentru că toată viața iubirii este zbor și tot zborul e Foc de Lumina. Dar există o acțiune mai mare decât toate celelalte, părăsirea în dare, dare totală, completă, care adusă omului victorie prin umilință. Fără umilință nu poate fi victorie. Victorie: zdrobirea, anihilarea ego-ului, a personalității mici și greoaie din om.
Părăsirea e dar. Cel care se părăsește Se dă el însuși, iar în dare nu mai este întors.
Merge înainte și merge drept! Merge înainte și merge drept, și așează pașii tăi pe calea dreaptății!
Cerul, urmărind urmele semănătorului, vine să adune semința și-o ducă tot mai sus la Gloria Celui de Sus, unde va înflori și va da rod, roadele iubirii!
Vezi și nu te lăsa fără speranță!
Nu urmări pașii lumii, ci pe cei ai Cerului, care coboară pentru a-ți ridica sufletul în Locuința Sa.
Învață să iubești și cea mai mică furnică, insecta cel mai emblematică, chiar și țâțânitul viespilor, deoarece fiecare încercare este o bătălie, fiecare bătălie duce la predarea, iar predarea duce la Lumina! Lumina strălucesc în întuneric, iar Întunericul se prăbușește.
Adevărul, copii mei, este Lumină, și Lumina strălucesc în Întuneric, iar Întunericul moare. Predarea, copile, este Lumină, și predarea este o sursă vie.
Pune picioarele tale pe treptele palatului, și pașii tăi vor urma calea Dreptului, al Doamnei Unice, Fiul, Fiul lui Dumnezeu cel viu, Locuința Eternă, Adevărul. Căsătorește-te cu Adevărul, și inima ta va da roade în bucurie. Copii mei, purtați manta umilinței și mergeți pe calea predării, lucrați în tăcere. Atunci vei avea Adevărul ca locuință, și vei mergi pe drumul cel bun. Dar ruga-te oricând, pentru că rugăciunea este predare.
(1) În lucrarea sa „Orașul lui Dumnezeu”, Sfântul Augustin definește pacea ca fiind „tranquilitatea ordinii”.